Din punct de vedere constructiv sunt aproape identice, motorul Diesel nu are bujie, diferenţa dintre ele fiind dată de modalitatea de aprindere a amestecului carburant, care la motorul cu benzină se face prin scânteie electrică dată de bujie, iar la Diesel aprinderea motorinei o face aerul comprimat în prealabil de piston. Piesele mobile ale mecanismului motor sunt în cazul ambelor pistonul, cu segmenţii ataşaţi, bolţul de piston, biela şi arborele cotit.
Raportul de compresie se defineşte ca raportul dintre volumul total al cilindrului şi volumul camerei de ardere. Compresia poate să scadă datorită oricărei neetanşeităţi a camerei de ardere –uzura segmenţilor sau deficienţe de etanşare a supapelor pe scaunul lor.
Cel mai răspândit motor cu ardere internă este cel în patru timpi (fig.7) (aspiraţie, comprimare, detentă, evacuare), cel în doi timpi (fig.8) fiind folosit cu precădere la motorete sau utilaje mici. În cazul motorului în patru timpi, timpii sunt distincţi, datorită supapelor, la cel în doi timpi, aceştia se suprapun. Motorul în doi timpi este mai simplu şi mai uşor, deoarece îi lipseşte mecanismul de distribuţie. La fiecare ciclu motor arborele cotit se roteşte o singură dată (360o) , fiecare ciclu având o detentă, agregatul fiind astfel, la aceeaşi capacitate cilindrică, mai puternic decât cel în patru timpi. Cel în patru timpi este mai complicat (din cauza distribuţiei), dar este mai economic şi mai prietenos cu mediul. La fiecare ciclu motor, arborele cotit (fig.11) va face două rotaţii (720o), în vreme ce arborele de distribuţie (fig.10) va face doar una, deoarece fiecare ciclu presupune doar o admisie şi o evacuare. Arborele de distribuţie se va roti aşadar cu jumătate din turaţia arborelui cotit. Cei doi arbori sunt legaţi cu lanţ sau curea dinţată. Atât motorul Otto, cât şi cel Diesel pot fi în doi sau patru timpi.
Fig.7-Motor în patru timpi Fig.8-Motor în doi timpi
0 Comments