Diferenţialul

Rolul acestuia este de permite antrenarea roţilor motrice, dispuse pe acelaşi ax, cu viteze unghiulare diferite, în cazul în care vehiculul circulă în curbe, roţile din interiorul şi exteriorul virajului având de străbătut drumuri diferite.

  Constructiv, acesta are în componenţă un sistem de roţi dinţate planetare, care fac posibilă antrenarea roţilor motoare cu turaţii diferite, suma rotaţiilor acestora fiind mereu constantă. (pe acelaşi principiu se baza şi aparatul de socotit al lui Pascal, unde avea rolul de sumator).  


   

Dacă se ridică vehiculul pe un elevator, se porneşte motorul, se cuplează transmisia, roţile motoare ale acestuia se vor roti identic. Dacă însă blocăm una dintre roţi, cealaltă se va roti de două ori mai repede. Fenomenul are şi conotaţii negative, de exemplu, iarna, la plecarea de pe loc, când una dintre roţi e pe o suprafaţă uscată, iar cealaltă pe gheaţă, tracţiunea e transferată roţii care este pe gheaţă, aceasta rotindu-se mai uşor…Pentru a contracara acest fenomen, se foloseşte diferenţialul autoblocabil, sau cel cu alunecare limitată (Thorsen).

   

Diferenţialul autoblocabil se regăseşte mai ales la vehicule cu tracţiune integrală, caz in care, pe lângă diferenţialele de pe axe, care sunt de tip simetric, se montează şi diferenţial interaxial, de regulă asimetric, care asigură transferul cuplului motor în proporţii diferite între axele faţă/spate (roţile faţă/spate parcurg şi ele drumuri diferite). Pentru simplificarea construcţiei, de multe ori diferenţialul interaxial se înlocuieşte cu un viscocuplaj.